A DOUĂSPREZECEA NOAPTE, de WILLIAM SHAKESPEARE
Traducerea: GEORGE VOLCEANOV
Distribuția:
FESTE – GEORGE SOBOLEVSCHI
MALVOLIO – SORIN GHIORGHE
SIR ANDREA – SIMON SALCĂ JR.
SIR TOBY – MARCEL ANGHEL
MARIA – IRINA COCEA
ORSINO – BOGDAN MANOLACHE
VIOLA – DIANA HATMANU
SEBASTIAN – VLAD GORANDA
OLIVIA – RAMONA ANANIE
ANTONIO – LUCIAN ARHIRE
CĂPITANUL – CELLA TODICĂ
PREOTUL – CRISTIAN TODICĂ
CURIO – TEONA PERJU
VALENTINO – BIANCA PASCARU
ȘEFUL GĂRZII – ALEX SAVU
GARDIAN – CĂTĂLIN SCUTARU
Costume: IULIANA MAFTEI
Decoruri: SANDU MAFTEI
Regia artistică: ȘTEFAN ALEXIU
Regia tehnică: Cătălin Scutaru
Sufleor: Cătălina Nechita
***
Prima întrebare la care ar trebui să răspund este, probabil, de ce William Shakespeare? Răspunsul e unul care cuprinde mai multe aspecte… întâi de toate, pentru că nu se mai montase de multă vreme la teatrul nostru un text shakespeareian (dacă nu mă înșel, din 1998), apoi, pentru că orice regizor vrea (și chiar trebuie) să ia contact cu lumea imaginată de acest dramaturg misterios și contradictoriu. Desigur, nu în ultimul rând, pentru că aveam distribuția necesară.
A doua întrebare este de ce A douăsprezecea noapte sau… Faceți ce vreți? Pentru că, în acest text, ca, de altfel și în celelalte piese ale lui Shakespeare, cuvintele scrise, spuse sau cântate au puteri uriașe – unesc, insultă, defăimează sau rănesc. Apoi, m-a fascinat prezența morții (ea învăluie personajele de la început: Olivia își plânge fratele mort, Viola suferă pentru că își crede fratele dispărut în naufragiu, Orsino vrea să-și ”omoare” dorul, Feste crede că viața trece prea repede…) și a iubirii (iubirea se opune acestui context al morţii, toate personajele principale din piesă sunt îndrăgostite, îşi caută perechea, fac curte voalat sau deschis, agresiv sau domol, simplu sau cu pasiune: Viola e delicată, Olivia agresivă, Malvolio stupid, iar Orsino infatuat). Liantul între cele două este muzica: ea este cea care alină dorul personajelor și îi ajută să îşi exprime melancolia.
Ștefan Alexiu, regizor
