UNCHIUL VANEA, de A. P. CEHOV
Traducerea: Moni Ghelerter și Radu Teculescu
Premiera: 11.05.2019
Stagiunea 2018 – 2019
Distribuția:
Aleksandr Vladimirovici Serebriakov – Marcel Anghel
Elena Andreevna Serebriakov – Ramona Ananie
Sonia Aleksandrovna Serebriakov – Dumitriana Crețu
Maria Vasilevna Voinițki – Geta Cacevschi
Ivan Petrovici Voinițki – George Sobolevschi
Mihail Astrov – Bogdan Manolache
Ilia Ilici Telegin – Sorin Ghiorghe
Marina – Cătălina Rusu
Regia artistică – Ștefan Alexiu
Scenografia – Sandu Maftei
Coregrafia – Lorette Enache
Photo – Ștefan Alexiu
***
,,Păsările care se nasc în cușcă au impresia că a zbura este o boală”
Alejandro Jodorowski
Am avut ca primă temă, când m-am decis să lucrez la Unchiul Vanea, singurătatea și formele ei. Singurătatea pe care o găsim și în prezent printre noi. Am pornit de la oamenii care se simt foarte singuri stând toți, împreună, în aceeași cameră. Singur chiar și atunci când ești în brațele cuiva. De la ideea că în doi poate fi la fel de rău ca în singurătate.
La această singurătate se adaugă lipsa de comunicare și conectare, trădarea, decăderea, dragostea reprimată și furia care iese la suprafață, speranțele pierdute care duc, în final, la lipsa speranței, lipsa orizontului și în cele din urmă frica de schimbare.
Reprezentativă mi s-a părut o poză, de la o nuntă, în care toți cei de la masă (în frunte cu mirele și mireasa) erau prizonierii telefoanelor mobile.
Personajul care m-a atras în mod special a fost Teleghin, pe care l-am văzut ca un duh al pădurii, ca un demiurg coborât printre oameni. Ca bază, am avut rămășițele unei povești rămase în amintire, în care Dumnezeu cobora printre oameni sub înfățișarea unui bătrân sărac, nespălat, adăpostit la un cap de pod. Teleghin a devenit, în spectacolul meu, cel care stăpânește timpul, natura și care încearcă să afle „ce ne mai trebuie” să fim fericiți, să trăim, să avem curajul de a porni de la capăt, el este cel care ne deschide uși și ne dă posibilitatea de a alege…
Să ne gândim mai des la faptul că ,,În marile momente ale vieții omul rămâne singur” (Ernest Bernea)
Ștefan Alexiu, regizor artistic
