IDOLUL ȘI ION ANAPODA, de G. M. ZAMFIRESCU
Premiera: 05.10.2013
Stagiunea 2013 – 2014
DISTRIBUŢIA
Ion – George Sobolevschi
Frosa – Petronela Ene
Stăvăroaia – Cătălina Rusu
Valter – Cristian Todică
Mioara – Oana Pavalache
Aristotel – Sorin Ghiorghe
Regieartistică, variantă scenică, ilustraţie muzicală, light design, foto – Dorin Mihăilescu
Scenografie- Sandu Maftei
***
”Pentru mine, Iubirea este valoarea supremă care i-a fost dăruită omului de Creatorul Divin, este însăşi esenţa existenţei noastre. Iubirea şi gândirea sunt valorile care ne deosebesc de celelalte vieţuitoare terestre. Cu cât ne îndepărtăm de ele şi ne slăbim efortul de a ni le apropria, cu atât ne distanţăm de rostul trecerii noastre prin această lume. Dacă am face astfel încât toată viaţa noastră să fie numai iubire, atunci am reuşi să aducem Raiul pe pământ. Gândind şi visând aşa, oi fi ”anapoda”? [,,,]
”Comedia amară” Idolul și Ion Anapoda a lui G. M. Zamfirescu, drept urmare şi spectacolul nostru, pare la prima vedere / lectură a vorbi despre iubire. Noi am trudit însă cu credinţa şi dorinţa de a construi un eseu în imagini despre căutarea de sine a omului, despre frământările, mai mult sau mai puţin comune, pentru a releva calităţile umane proprii sau ale celor cu care ne însoţim zilele. De altfel, piesa ”Idolul…” a fost considerată un ”Pygmalion bucureştean” (Valeriu Râpeanu). Noi am căutat să-i descoperim valenţele poetice, decelând, pe lângă mitul exploatat mult mai bine sau cel puţin cu mai mult haz de G.B.Shaw, legături stilistice şi tematice cu creaţiile lui W. Shakespeare (cele trei tipuri de iubire), ale lui A.P. Cehov (gândul întrerupt intempestiv şi reluat la fel de surprinzător în momentul cel mai puţin recomandat), ale lui Molière (părintele care are ca rival în dragoste propriul copil), toate acestea ducând spre etalarea metehnelor noastre perene. Am subliniat orbecăiala, zbaterea absurdă a omului în căutarea fericirii sale, a împlinirii sale, strădanie care ”ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns”.[,,,]
Dorin Mihăilescu, regizor
