VASSA JELEZNOVA, de Maxim Gorki
(variantă scenică – Dorin Mihăilescu)
Premiera: 06.10. 2012
Stagiunea 2012 – 2013
Distribuţia:
Vassa Borisovna – Lily Popa Alexiu
Raşel – Oana Pavalache
Prohor Borisovici Hrapov – Marcel Anghel
Natalia – Petronela Ene
Ludmila – Ramona Părpăliţă
Serghei Petrovici – Sorin Ghiorghe
Anna Onoşencova – Otilia Huzum / Geta Cacevschi
Melnicov – Gruia Novac Jr.
Piaterchin – Dumitru Ciubotaru
Liza – Cătălina Rusu
Polia – Irina Grăjdeanu
Evgheni – Lucian Arhire
Guri Crotchih – Alex Savu
Regie, ilustraţie muzicală, light design, foto – Dorin Mihailescu
Scenografie – Axenti Marfa
***
Compromis printr-o prea lungă întrebuinţare propagandistică, teatrul lui Maxim Gorki rămâne, totuşi, un reper clasic, iar piesele sale, construcţii realiste, aparţin marelui repertoriu, înnobilând afişul oricărui teatru.
Prima variantă a piesei a fost publicată în anul 1910, având subtitlul “Scene”. După anul 1935, M.Gorki a scris o nouă variantă a acesteia, numită “varianta a doua”, cea pe care, de altfel, o pune în scenă TVIPOPA.
Spectacolul “Vassa Jeleznova” scoate la rampă o familie foarte avută din Rusia începutului de secol XX, în fruntea căreia se află Vassa Jeleznova, o femeie aprigă şi crudă, cândva umilită de stilul de viaţă al soţului său, acum hotărâtă să apere şi să-şi sporească averea şi puterea prin orice mijloace. Corupţia, delaţiunea şi chiar crima conduc destinele acestei familii, unde nu există afecţiune, nu există dialog, iar copiii sunt fie făpturi ratate, fie minţi cinice. O singură fiinţă îndrăzneşte să o înfrunte pe Vassa şi să strige adevărul în faţa tuturor: Raşel, nora temutei bogătaşe. O face în numele copilului ei, căruia vrea să-i asigure alt viitor, dar şi în numele speranţei într-o lume care să-i restabilească omului dreptul la demnitate şi iubire.
Vassa Jeleznova (proprietar al unei societăţi de navigaţie) este un personaj incomod pentru spectator; nu ştii dacă să o urăşti sau să îţi fie milă de ea. Ea este, întâi de toate, o femeie chinuită, care a îndurat multe, fiind măritată de tânără cu un beţiv care o bătea şi o umilea. Viaţa alături de soţ a împietrit-o, dar l-a omorât pentru copii, nu pentru ea: dacă soţul, acuzat de pedofilie, ar fi ajuns la puşcărie, fetele nu s-ar mai fi căsătorit niciodată. Unica ei motivaţie sunt copiii, însă, paradoxal, se poartă rece şi distant cu fetele, iar pe băiat (aflat pe moarte în străinătate) nu încearcă să-l vadă. Mai mult, nepoţelul trăieşte departe de ea. Singurul mod de a-şi manifesta iubirea este să adune bani pentru copii, să conducă o întreprindere cu mână forte, să ucidă şi să falsifice acte. Zdrobită emoţional de tânără, Vassa nu îşi poate exprima iubirea prin gesturi sau cuvinte, şi astfel trauma se perpetuează – la rândul lor, fiicele sale nu vor şti să îşi exprime iubirea. Concluzia? Adeseori, chiar şi un singur gest nedrept poate ruina o întreagă viaţă. (T. S.)
