Adunarea femeilor, de Aristofan
Premiera: 07.07.2012
Stagiunea: 2012-2013
Distributia:
PRAXAGORA – CELLA CROITORU
BLEPYROS – GRUIA NOVAC JR.
CETATEANUL SCEPTIC – SORIN GHIORGHE
CETATEANUL ENTUZIAST – ALEX SAVU
CHREMES – DUMITRU CIUBOTARU
FEMEIA CRAINIC – PETRONELA ENE
O FATA – RAMONA PARPALITA
O FEMEIE – IRINA GRAJDEANU
INTAIA BATRANA – GETA CACEVSCHI
A DOUA BATRANA – CATALINA RUSU
A TREIA BATRANA – EUDOXIA VOLBEA
UN TANAR – GEORGE SOBOLEVSCHI
SERVITOAREA PRAXAGOREI – OANA PAVALACHE
Regia: CATALIN CUCU (debut regizoral)
Scenografia: SANDU MAFTEI
Coregrafia: BEATRICE VOLBEA
***
Poetul imagineaza un stat atenian condus de femei si intemeiat pe comunitatea bunurilor: „Voi face sa creasca o singura viata comuna, la fel pentru toti”, in care va curge „belsug tuturor si din toate”, spune Praxagora. Femeile sunt egale cu barbatii, daca nu le sunt chiar superioare, iar Praxagora este convinsa de aceasta. Ea instaureaza un fel de comunism confuz, care, fireste, esueaza. Praxagora aduna femeile imbracate in mantii barbatesti, dotate cu ciomege si barbi, si, dupa o repetitie generala, porneste spre locul adunarii. Pana se dezmeticesc barbatii, femeile au si devenit stapane pe cetate. Euforia nebuneasca a instaurarii noii ordini sociale duce pana la stadiul in care nu va mai fi nevoie de tribunal, pentru ca nimeni nu va mai avea de ce sa fure sau sa insele, iar in oras va exista „un singur lacas”. Apogeul este atins cand barbatii incep sa-si scoata lucrurile din casa pentru a le preda in Agora si „averii obstesti.” (CATALIN CUCU, regizorul spectacolului)