ULTIMA DRAGOSTE A LUI DON JUAN, de Tudor Popescu
Premiera: 12.01.2007
Stagiunea: 2007-2008
Distribuția:
AMALIA – Lily POPA ALEXIU
DON JUAN – Marcel ANGHEL
Regia: IRINA POPESCU BOIERU
Scenografia: MARFA AXENTI
Mişcarea scenică: DANA COŞERU
***
„Don Juan cel pus astăzi sub semnul întrebării sau condamnat este poligamul cu metodele lui perimate, este omul dorinţelor fără sfârşit, al plăcerii excesive. Dar, se stie, nu există în Don Juan numai seducătorul şi numai voluptuosul; dincolo de răpitor şi de monotonul obiect al cuceririlor lui, s-a putut recunoaşte în el, încă de la început, refractarul, transgresorul, cel care, păcătos sau delincvent, vrea să o rupă cu toată insolenţa cu normele şi cu legile.”
Jean Rousset – „Mitul lui Don Juan”
Cu cine se va identifica spectatorul? Cu victimele libertinului sau cu instanţele potrivnice şi punitive? Sau, poate, cu eroul însuşi? Iată, în funcţie de versiuni şi de epoci, de gen şi de regie, dar şi în funcţie de orizontul de aşteptare al publicului, o gamă întreagă de soluţii diferite, chiar opuse. Un factor important de variaţii care vor face din erou când un model negativ, când unul pozitiv.