RICHARD al III-lea, De Matei Visniec
Data: 27.03.2006
Stagiunea: 2005 – 2006
Distributia:
Meyerhold – MARCEL ANGHEL
Generalissimul – SORIN GHIORGHE
Richard al III-lea – DUMITRU CIUBOTARU
Tania, Talia si Melpomene, fantosă – CATALINA RUSU
Mama, fantosă – EUDOXIA VOLBEA
Gardianul-sef, Tatăl, Ivan, o victimă a lui
Richard al III-lea, fantosă – GRUIA NOVAC JR
Presedintele comisiei, Piotr, o victimă a lui Richard al III-lea, fantosă – GEORGE SOBOLEVSCHI
Presedintele SDTV, Anton, Richmond, o victimă a lui Richard al III-lea, fantosă – SIMON SALCĂ JR
Zenaida-Sufleuza, Dactilografa – OANA PAVALACHE
Vocea fetusului si a copilului -marionetă, sobolanul, o victimă a lui Richard al III-lea, fantosă – IRINA VR?NCIANU
Fantoma comunismului – PETRONELA ENE, OTILIA HUZUM
Regia, ilustratia muzicală & lightdesign: DORIN MIHĂILESCU
Scenografia: SANDU MAFTEI
Miscarea scenică: DANA COSERU
***
“Deseori m-am întrebat de ce teatrul a fost întotdeauna, în regimurile autoritare si totalitare, supus unei cenzuri mai atente si mai severe decât celelalte forme de expresie artistică. Oamenii care ies de la teatru, emotionaţi de virulenta unei idei si de dăruirea artistică a unor actori, acesti oameni deci nu mai stiu, uneori, ce e frica? Arta vie este o formă de suprimarea a fricii, iar celor cărora nu le mai este frică pot imediat să devină nucleul revoltei?
C?nd am scris această piesă, “Richard al III-lea nu se mai face, sau scene din viaţa lui Meyerhold”, m-am gândit tocmai la acest lucru, la nevoia de “împrospătare” a memoriei. In Occident nimeni nu mai stie ce a însemnat în istoria multor popoare cenzura politică, iar în ţările Europei de răsărit numai generatiile care au fost active înainte de 1989 mai stiu ce însemna “cenzura”. Nu se poate construi însă un viitor solid pe baza eludării memoriei. Trăim oricum într-o lume care se accelerează si care uită repede.
Iată doar câteva dintre motivele care m-au împins să scriu această piesă. Iar pe cei cred în ea nu pot decât să-i felicit, si să le multumesc în acelasi timp că se luptă pentru a-i da viată si a mentine vie o anumită formă de memorie. Multumesc deci întregii echipe a teatrului Victor Ion Popa din Bârlad că au decis să intre, împreună cu mine, cu Meyerhold, cu evocarea unei epoci teribile, într-o formă de rezistentă. O formă de rezistentă care nu excludeînsă râsul. Le urez spectatorilor din Bârlad să râdă din toată inima, pentru că marile monumente de prostie ale trecutului merită contaminate cu virusii mortali ai râsului.”
Matei Visniec
Paris, 16 martie 2006