
Stagiunea: 2022 – 2023
Premiera: 25 noiembrie, 2022
Teatrul VICTOR ION POPA Bârlad
Stagiunea: 2022 – 2023
Premiera: 25 noiembrie, 2022
Stagiunea: 2022 – 2023
Premiera: 24 iunie, 2023
Distribuția:
LUCIAN ARHIRE
BOGDAN MANOLACHE
VLAD GORANDA
ALEXANDRU MAXIM (debut)
Scenografia: SANDU MAFTEI
Regia, muzica, light design: CRISTIAN GHEORGHE
Regia tehnică: Cătălin Scutaru
Sufleor: Cătălina Nechita
***
”Unul, Altul, Celălalt, trei oameni fără nume, trei oameni care pot fi oricare dintre noi și care se lansează într-o călătorie inițiatică aproape, nemaisuportând să trăiască într-un loc care nu le oferă ceea ce își doresc.
Riscând să se implice într-o afacere ciudată peste hotare (căutarea a ceva ce, de fapt, nu există), ei parcurg etapele călătoriei trecând prin întâmplări periculoase, comice, stranii, dar modelatoare pentru psihicul lor, peripeții care îi determină să ajungă să se cunoască mai bine pe ei înșiși, dar și lumea din jur, descoperindu-și vulnerabilitatea, curajul, puterea de decizie și concentrarea, sensibilitățile și capacitatea de a trece prin aventuri care îi situează la limita dintre viață și moarte. Situațiile sunt comice, acțiunea se derulează cinematografic, spațiile se schimbă rapid, totul controlat de un oarecare Sebastian – omul cu același chip, omniprezent – ființă aflată cumva în zona fantasticului, cel care dă direcțiile de urmat, ca un Master Puppeteer care se joacă cu cei trei după bunul plac. Totul se derulează într-o dinamică amețitoare, cei trei trecând dintr-o locație în alta rapid, rezolvând cu febrilitate probleme care apar în această goană nebună către țelul final – rezolvarea afacerii propusă de un oarecare bussinees man, lucru care le va aduce mult dorita îmbogățire.
Conceptual, spațiul pe care l-am ales pentru desfășurarea acțiunii este o stație de autobuz sau tren, uitată de lume, dărăpănată, aflată într-un abandon fantomatic, stație în care singurele culori sunt alb, negru și nuanțe de gri – nuanțele unui film vechi – unde doar cei trei fac diferența, îmbrăcați fiind în roșu (curaj, vigoare, fire războinică, determinare), galben (sensibilitate extremă, optimism, teamă) și albastru (calm, tristețe, angoasă, nostalgie, analiză). Aici, în această stație-gară, se petrece toată acțiunea, călătoria celor trei fiind, de fapt, una onirică, imaginară, ei adormind la început și trecând prin ”aventura vieții lor” doar la nivel de vis, un vis în care locațiile prin care trec vor fi marcate prin proiecțiile care vor apărea pe peretele acestei alveole a așteptării, un construct inițiatic al Maestrului Păpușar – Sebastian, care îi ghidează pas cu pas prin…visul-călătorie, alcătuind și demontând spații, fiind mereu lângă ei, întruchipând toate personajele cu care cei doi vor interacționa.
Este un spectacol despre noi, despre dorințele noastre, despre cât curaj avem să riscăm, să schimbăm totul și să o luăm, eventual, de la capăt, să ne aruncăm într-o poveste care, poate, nu va aduce neapărat ceva bun, dar care, cu siguranță, ne va arăta cum suntem cu adevărat.
O călătorie plină de umor, în care, prin râs, vorbim despre lucruri serioase; un maraton efervescent despre cum ar fi dacă cineva (poate un Master al vreunui vis) ne-ar oferi posibilitatea unei a doua șanse”.
CRISTIAN GHEORGHE
Stagiunea: 2022 – 2023
Premiera: 25 februarie, 2023
Traducerea, ANDREI BANTAȘ
Distribuția:
Sir Robert Chiltern – SIMON SALCĂ JR.
Lady Chiltern – RAMONA ANANIE
Dna Cheveley – IRINA COCEA
Vicontele Goring – LUCIAN ARHIRE
Mabel (sora lui Sir Robert) – TEONA PERJU
Contele Caversham – SORIN GHIORGHE
Servitorul – BOGDAN MANOLACHE
Costume: IULIANA MAFTEI
Decoruri: SANDU MAFTEI
Regia artistică: ȘTEFAN ALEXIU
Regia tehnică: Cătălin Scutaru Sufleor: Cătălina Nechita
***
SOȚUL IDEAL sau IPOCRIȚII?
Am perceput titlul original ca pe o ironie, de aici am început să gândesc spectacolul… Întâi de toate, noțiunea de ”ideal” mi se pare că este ceva greu de găsit, poate pentru că întruchipează, de fapt, ideea de intangibil, de imposibil…
Apoi, după lectura textului, am constatat (a câta oară?) că, indiferent de epocă, oamenii sunt aceiași – în spatele succeselor financiare și al carierelor politice stau, de fapt, trădări și secrete pe care ai prefera să nu le afli. Sursa comicului – clasica opoziție dintre esență și aparență – devine, de fapt, sursă a dezamăgirii. Am încercat să îndrept spectacolul spre zona manifestului, spre zona deschiderii ochilor, când ai de-a face cu astfel de ipocriti și mi-au stat în minte, pe parcursul repetițiilor, celebrele cuvinte ale lui J. D. Rockefeller: ”pot să vă dau socoteală pentru fiecare ban, dar nu mă întrebați cum am făcut primul milion!” (Ștefan Alexiu, regizor)
A DOUĂSPREZECEA NOAPTE, de WILLIAM SHAKESPEARE
Traducerea: GEORGE VOLCEANOV
Distribuția:
FESTE – GEORGE SOBOLEVSCHI
MALVOLIO – SORIN GHIORGHE
SIR ANDREA – SIMON SALCĂ JR.
SIR TOBY – MARCEL ANGHEL
MARIA – IRINA COCEA
ORSINO – BOGDAN MANOLACHE
VIOLA – DIANA HATMANU
SEBASTIAN – VLAD GORANDA
OLIVIA – RAMONA ANANIE
ANTONIO – LUCIAN ARHIRE
CĂPITANUL – CELLA TODICĂ
PREOTUL – CRISTIAN TODICĂ
CURIO – TEONA PERJU
VALENTINO – BIANCA PASCARU
ȘEFUL GĂRZII – ALEX SAVU
GARDIAN – CĂTĂLIN SCUTARU
Costume: IULIANA MAFTEI
Decoruri: SANDU MAFTEI
Regia artistică: ȘTEFAN ALEXIU
Regia tehnică: Cătălin Scutaru
Sufleor: Cătălina Nechita
***
Prima întrebare la care ar trebui să răspund este, probabil, de ce William Shakespeare? Răspunsul e unul care cuprinde mai multe aspecte… întâi de toate, pentru că nu se mai montase de multă vreme la teatrul nostru un text shakespeareian (dacă nu mă înșel, din 1998), apoi, pentru că orice regizor vrea (și chiar trebuie) să ia contact cu lumea imaginată de acest dramaturg misterios și contradictoriu. Desigur, nu în ultimul rând, pentru că aveam distribuția necesară.
A doua întrebare este de ce A douăsprezecea noapte sau… Faceți ce vreți? Pentru că, în acest text, ca, de altfel și în celelalte piese ale lui Shakespeare, cuvintele scrise, spuse sau cântate au puteri uriașe – unesc, insultă, defăimează sau rănesc. Apoi, m-a fascinat prezența morții (ea învăluie personajele de la început: Olivia își plânge fratele mort, Viola suferă pentru că își crede fratele dispărut în naufragiu, Orsino vrea să-și ”omoare” dorul, Feste crede că viața trece prea repede…) și a iubirii (iubirea se opune acestui context al morţii, toate personajele principale din piesă sunt îndrăgostite, îşi caută perechea, fac curte voalat sau deschis, agresiv sau domol, simplu sau cu pasiune: Viola e delicată, Olivia agresivă, Malvolio stupid, iar Orsino infatuat). Liantul între cele două este muzica: ea este cea care alină dorul personajelor și îi ajută să îşi exprime melancolia.
Ștefan Alexiu, regizor