Take – SORIN GHIORGHE Ianke – MARCEL ANGHEL Cadîr – GEORGE SOBOLEVSCHI Ionel – SIMON SALCĂ JR Ana – RAMONA ANANIE Safta – LILY POPA ALEXIU Ilie – ALEX SAVU
Regia – VASILE MALINESCU Scenografia – SANDU MAFTEI
***
„Nu mi-am propus inovatii regizorale sofisticate si nici „modernizari” actuale, care ar fi denaturat ideile autorului si ar fi impietat asupra atmosferei patriarhale pitoresti, asupra limbajului specific etniei personajelor si, evident, asupra mesajului umanist al comediei. Am pus accente artistice pe continutul ideatic si pe conflictul dramatic dintre generatii, amendand prejudecatile rasiale – specifice epocii – gura mahalalei si toate actiunile inumane care pledau impotriva dragostei si prieteniei, impotriva vietii armonioase.” (V.MALINESCU, regizorul spectacolului)
PRAXAGORA – CELLA CROITORU BLEPYROS – GRUIA NOVAC JR. CETATEANUL SCEPTIC – SORIN GHIORGHE CETATEANUL ENTUZIAST – ALEX SAVU CHREMES – DUMITRU CIUBOTARU FEMEIA CRAINIC – PETRONELA ENE O FATA – RAMONA PARPALITA O FEMEIE – IRINA GRAJDEANU INTAIA BATRANA – GETA CACEVSCHI A DOUA BATRANA – CATALINA RUSU A TREIA BATRANA – EUDOXIA VOLBEA UN TANAR – GEORGE SOBOLEVSCHI SERVITOAREA PRAXAGOREI – OANA PAVALACHE
Poetul imagineaza un stat atenian condus de femei si intemeiat pe comunitatea bunurilor: „Voi face sa creasca o singura viata comuna, la fel pentru toti”, in care va curge „belsug tuturor si din toate”, spune Praxagora. Femeile sunt egale cu barbatii, daca nu le sunt chiar superioare, iar Praxagora este convinsa de aceasta. Ea instaureaza un fel de comunism confuz, care, fireste, esueaza. Praxagora aduna femeile imbracate in mantii barbatesti, dotate cu ciomege si barbi, si, dupa o repetitie generala, porneste spre locul adunarii. Pana se dezmeticesc barbatii, femeile au si devenit stapane pe cetate. Euforia nebuneasca a instaurarii noii ordini sociale duce pana la stadiul in care nu va mai fi nevoie de tribunal, pentru ca nimeni nu va mai avea de ce sa fure sau sa insele, iar in oras va exista „un singur lacas”. Apogeul este atins cand barbatii incep sa-si scoata lucrurile din casa pentru a le preda in Agora si „averii obstesti.” (CATALIN CUCU, regizorul spectacolului)
JUPAN DUMITRACHE – GRUIA NOVAC JR NAE IPINGESCU – ALEX SAVU CHIRIAC – GEORGE SOBOLEVSCHI SPIRIDON – CELLA CROITORU / RAMONA PARPALITA RICA VENTURIANO – DUMITRU CIUBOTARU VETA – PETRONELA ENE ZITA – IRINA GRAJDEANU
„Am ales „O noapte furtunoasa” dintr-un motiv simplu: aveam distributia necesara! Pe de alta parte, as spune ca in aceasta piesa nu exista roluri principale sau secundare (ca importanta), fiecare actor avand „la indemana” un rol egal ca „greutate” cu al colegilor sai. Depinde de ei cum stiu sa-l puna in valoare! Eu cred ca e suficient sa mergi pe mana autorului si sa faci rolurile sa straluceasca!” (Marcel Anghel, regizorul spectacolului)
„…prin intermediul acestor personaje apartinand unor diverse categorii sociale, Machiavelli reuseste sa zugraveasca maiestuos o lume plina de ipocriti si de semidocti pentru care este foarte importanta persoana, „eticheta”, salvarea aparentelor. Este o lume in care singurul scop este lupta pentru a fi imoral, pentru a pacatui, pentru a intina cele mai nobile sentimente umane. Degradarea etica devine tinta batjocurii lui Machiavelli care devoaleaza, intr-un registru comic destul de larg, un intreg mecanism persuasiv a carui functionare nu poate fi posibila decat pe fondul unor slabiciuni, unor deficiente umane. Despre lucruri foarte grave el ne vorbeste cu umor, ceea ce face mai acceptabil principiul sau, pentru ca, parafrazandu-l, „scopul (intentionalitatea) scuza mijloacele… artistice”. (DORIN MIHAILESCU, regizorul spectacolului)
Actorii teatrului „V.I.Popa” au pregatit o surpriza pentru micii spectatori. Este vorba de piesa „Aventuri in padure”, de Elena Galinescu. aICI, copiii se vor intalni cu iepurasul, cu bufnita, cu gaita sau cu lupul intr-o confruntare din care binele va iesi triumfator, asa cum este si firesc.
Copii, haideti la teatru, unde veti trai aventuri de neuitat!
Povestitorul – Gruia Novac jr. Soricelul Chit – Petronela Ene Dulaul – Dumitru Ciubotaru Oana Pavalache – Domnisoara Cotofana Capcaunul – Lucian Arhire Doamna Pissy – Ramona Parpalita
Regia: LILY POPA ALEXIU Scenografia: IULIANA MAFTEI Coregrafia: prof. CRISTI MOZARA Muzica: IUSTIN STEFAN CIUCHE
***
„Taramul armoniei” este un spectacol plin de culoare, in care veselia si muzica se impletesc. Asa cum este si firesc, mesajul este unul pozitiv – binele invinge intotdeauna, iar prietenia este cel mai frumos dar pe care oamenii si-l pot face unul altuia.
Un autor, stefan Dumitrescu, care „s-a invitat” singur, trimitand teatrului barladean mai multe texte,
O piesa, „Doua femei destepte si nebune, nebune de legat”, care „s-a invitat” singura pentru a fi prezenta pe o scena, ?ntrucat propune doua roluri feminine cum nu gasesti foarte des in dramaturgia zilelor noastre,
Un spectacol care aduce repetarea unei emotii, veche de ani, datorita ipostazei pe care mi-o prilejuieste.
Imi doresc ca experienţa mea de actor sa le fi fost de folos colegelor mele care realizeaza acest spectacol.
Am speranţa ca munca noastra va starni zambete, aplauze – atunci cand o merita – dar si o privire in interiorul acela in care numai fiecare dintre noi poate patrunde. (MARCEL ANGHEL, regizorul spectacolului)
Desprins tocmai din realismul cehovian, spectacolul „Ursul” reuseste sa aduca pe scena o farama din vechea Rusie care a fascinat atatia literati de-a lungul timpului. Personajele pline de viata debordeaza de pasiune si „flama” ruseasca, spirit ce transpare din fiecare gest si cuvant al lor. „Ursul”, o delicioasă comedie intr-un act, ne prezinta povestea unei vaduve, aparent foarte serioasa si consecventa in principiile ei, care, desi isi jeleste sotul cu patima, se indragostste de primul barbat care ii trece pragul. Fericitul amorez este locotententul in retragere si mosierul Smirnov, venit pentru a reclama o datorie veche, pe care raposatul ei sot a uitat sa o mai plateasca. In ciuda tariei lui de caracter, cade, la randul sau, prada mrejelor tinerei vaduve. Asadar, publicul este invitat sa soarba ceai alaturi de unele dintre cele mai pitoresti fapturi create de realismul rus, care ne prezinta viata asa cum este ea: cu personaje vii si plina de surprize!
Compromis printr-o prea lungă întrebuinţare propagandistică, teatrul lui Maxim Gorki rămâne, totuşi, un reper clasic, iar piesele sale, construcţii realiste, aparţin marelui repertoriu, înnobilând afişul oricărui teatru.
Prima variantă a piesei a fost publicată în anul 1910, având subtitlul “Scene”. După anul 1935, M.Gorki a scris o nouă variantă a acesteia, numită “varianta a doua”, cea pe care, de altfel, o pune în scenă TVIPOPA.
Spectacolul “Vassa Jeleznova” scoate la rampă o familie foarte avută din Rusia începutului de secol XX, în fruntea căreia se află Vassa Jeleznova, o femeie aprigă şi crudă, cândva umilită de stilul de viaţă al soţului său, acum hotărâtă să apere şi să-şi sporească averea şi puterea prin orice mijloace. Corupţia, delaţiunea şi chiar crima conduc destinele acestei familii, unde nu există afecţiune, nu există dialog, iar copiii sunt fie făpturi ratate, fie minţi cinice. O singură fiinţă îndrăzneşte să o înfrunte pe Vassa şi să strige adevărul în faţa tuturor: Raşel, nora temutei bogătaşe. O face în numele copilului ei, căruia vrea să-i asigure alt viitor, dar şi în numele speranţei într-o lume care să-i restabilească omului dreptul la demnitate şi iubire.
Vassa Jeleznova (proprietar al unei societăţi de navigaţie) este un personaj incomod pentru spectator; nu ştii dacă să o urăşti sau să îţi fie milă de ea. Ea este, întâi de toate, o femeie chinuită, care a îndurat multe, fiind măritată de tânără cu un beţiv care o bătea şi o umilea. Viaţa alături de soţ a împietrit-o, dar l-a omorât pentru copii, nu pentru ea: dacă soţul, acuzat de pedofilie, ar fi ajuns la puşcărie, fetele nu s-ar mai fi căsătorit niciodată. Unica ei motivaţie sunt copiii, însă, paradoxal, se poartă rece şi distant cu fetele, iar pe băiat (aflat pe moarte în străinătate) nu încearcă să-l vadă. Mai mult, nepoţelul trăieşte departe de ea. Singurul mod de a-şi manifesta iubirea este să adune bani pentru copii, să conducă o întreprindere cu mână forte, să ucidă şi să falsifice acte. Zdrobită emoţional de tânără, Vassa nu îşi poate exprima iubirea prin gesturi sau cuvinte, şi astfel trauma se perpetuează – la rândul lor, fiicele sale nu vor şti să îşi exprime iubirea. Concluzia? Adeseori, chiar şi un singur gest nedrept poate ruina o întreagă viaţă. (T. S.)
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkNo
