Categorie: Stagiunea 2011 – 2012

JOCUL CU… ADEVĂRUL (sau PRINȚESA ȘI PORCARUL), de DUMITRU SOLOMON

Stagiunea: 2011 – 2012

Distribuția:

Abuliu – Sorin Ghiorghe
Fenol – Dumitru Ciubotaru
Vay – Alex Savu
Strungareata – Lucian Arhire
Printul – Simon Salca jr.
Bufonul – George Sobolevschi
Ostasul 1 – Gruia Novac jr.
Ostasul 2 – Vasile Preda
Astenilia – Cella Croitoru
Macsenia – Irina Vrincianu
Spongina – Geta Cacevschi
Litruta – Ene Petronela
Pepa – Ramona Parpalita
Virgulina – Oana Pavalache
Steluta – Otilia Huzum

Regia: DORIN MIHAILESCU
Scenografia: AXENTI MARFA

***

„Jocul cu…adevarul” (titlul original „Printesa si porcarul”), de Dumitru Solomon este un spectacol in care jocul inteligent de cuvinte da savoare intregului text; pe langa acest comic de limbaj, intalnim comicul de nume (Abuliu – imparatul nehotarat, lipsit de vointa; Astenillia – printesa care se simte permanent plictisita; Litruta – de la „litru”, e numele unei doamne de companie care era mai mereu ametita de bautura; etc) si de situatie (printul si bufonul sau devin porcari).
Pe de alta parte, sunt si doua povesti de iubire, care, mai in joaca, mai in serios, prind contur si dau un final fericit piesei.

DELIR NOCTURN ÎN… MAHALA, după I. L. CARAGIALE

Premiera: 16.04.2011

Stagiunea: 2011-2012

Distribuția:

Safta – Oana Tofan
Leonida – Gruia Novac jr.
Efimita – Geta Cacevschi
Nae Ipingescu – Lucian Arhire
Catindatul – Simon Salca jr.
Sergent 1 – Gabi Derebei
Sergent 2 – Vasile Palalae

Regia: ALEXANDRU SAVU
Scenografia: SANDU MAFTEI

***

„Spectacolul nostru propune două lumi paralele, lumea din casă, unde se consumă traiul monoton al lui Leonida, care se ceartă cu a sa consoartă Efimița, și lumea de afară, unde se bea, se dansează, au loc tentative de flirt și se consumă drama celor doi amanți. Nu știm și nici nu ne interesează dacă suspiciunile Saftei, legate de posibila traducere comisă de Nae, au vreun suport real. Importantă este amenințarea permanentă de răzbunare care planează asupra ipistatului, ce potențează conflictul și care este un pretext de ceartă, aducătorul gustului dulce al împăcării. Amanții se ceartă cu gândul la clipa împăcării. Safta, spre deosebire de Mița, nu urmărește să afle identitatea noii cuceriri a ibovnicului și nici pretinsa răzbunare a republicanei din D’ale carnavalului, ci scopul ei este să-l determine pe Nae să-și ceară scuze. Este un joc care menține trează flacăra pasiunii. Dacă tot este Lăsata Secului și urmează o noapte în care nimeni nu închide ochii, atunci hai să ne jucăm puțin de-a gelozia. Parafrazându-l pe Mihail Sebastian, spunem că jocul de-a gelozia este jocul de-a nepăsarea, adică jocul de-a fericirea. Cei doi amanți sunt fericiți numai atunci când vine clipa împăcării.”

Alexandru Savu, regizorul spectacolului

Mătrăguna, de N. Machiavelli

Premiera: 14.05.2011

Stagiunea: 2011-2012

Distributia:

CALLIMACO – SIMON SALCA JR
SIRO – DUMITRU CIUBOTARU
MESSER NICIA – MARCEL ANGHEL
LIGURIO – GEORGE SOBOLEVSCHI
SOSTRATA – LILY POPA ALEXIU
CALUGARUL TIMOTEO – SORIN GHIORGHE
LUCREZIA – OANA TOFAN / OTILIA HUZUM

Regia artistica, light design si ilustratie muzicala – DORIN MIHAILESCU
Scenografia: AXENTI MARFA

***

„…prin intermediul acestor personaje apartinand unor diverse categorii sociale, Machiavelli reuseste sa zugraveasca maiestuos o lume plina de ipocriti si de semidocti pentru care este foarte importanta persoana, „eticheta”, salvarea aparentelor. Este o lume in care singurul scop este lupta pentru a fi imoral, pentru a pacatui, pentru a intina cele mai nobile sentimente umane. Degradarea etica devine tinta batjocurii lui Machiavelli care devoaleaza, intr-un registru comic destul de larg, un intreg mecanism persuasiv a carui functionare nu poate fi posibila decat pe fondul unor slabiciuni, unor deficiente umane. Despre lucruri foarte grave el ne vorbeste cu umor, ceea ce face mai acceptabil principiul sau, pentru ca, parafrazandu-l, „scopul (intentionalitatea) scuza mijloacele… artistice”. (DORIN MIHAILESCU, regizorul spectacolului)

Adunarea femeilor, de Aristofan

Stagiunea: 2011-2012

Distributia:

PRAXAGORA – CELLA CROITORU
BLEPYROS – GRUIA NOVAC JR.
CETATEANUL SCEPTIC – SORIN GHIORGHE
CETATEANUL ENTUZIAST – ALEX SAVU
CHREMES – DUMITRU CIUBOTARU
FEMEIA CRAINIC – PETRONELA ENE
O FATA – RAMONA PARPALITA
O FEMEIE – IRINA GRAJDEANU
INTAIA BATRANA – GETA CACEVSCHI
A DOUA BATRANA – CATALINA RUSU
A TREIA BATRANA – EUDOXIA VOLBEA
UN TANAR – GEORGE SOBOLEVSCHI
SERVITOAREA PRAXAGOREI – OANA PAVALACHE

Regia: CATALIN CUCU (debut regizoral)
Scenografia: SANDU MAFTEI
Coregrafia: BEATRICE VOLBEA

***

Poetul imagineaza un stat atenian condus de femei si intemeiat pe comunitatea bunurilor: „Voi face sa creasca o singura viata comuna, la fel pentru toti”, in care va curge „belsug tuturor si din toate”, spune Praxagora. Femeile sunt egale cu barbatii, daca nu le sunt chiar superioare, iar Praxagora este convinsa de aceasta. Ea instaureaza un fel de comunism confuz, care, fireste, esueaza. Praxagora aduna femeile imbracate in mantii barbatesti, dotate cu ciomege si barbi, si, dupa o repetitie generala, porneste spre locul adunarii. Pana se dezmeticesc barbatii, femeile au si devenit stapane pe cetate. Euforia nebuneasca a instaurarii noii ordini sociale duce pana la stadiul in care nu va mai fi nevoie de tribunal, pentru ca nimeni nu va mai avea de ce sa fure sau sa insele, iar in oras va exista „un singur lacas”. Apogeul este atins cand barbatii incep sa-si scoata lucrurile din casa pentru a le preda in Agora si „averii obstesti.” (CATALIN CUCU, regizorul spectacolului)