JOCUL CU…ADEVARUL (sau PRINTESA SI PORCARUL)

JOCUL CU…ADEVARUL (sau PRINTESA SI PORCARUL), de DUMITRU SOLOMON

Premiera: 10.02.2010

Stagiunea: 2010 – 2011

Distribuția:

Abuliu – Sorin Ghiorghe
Fenol – Dumitru Ciubotaru
Vay – Alex Savu
Strungareata – Lucian Arhire
Printul – Simon Salca jr.
Bufonul – George Sobolevschi
Ostasul 1 – Gruia Novac jr.
Ostasul 2 – Vasile Preda
Astenilia – Cella Croitoru
Macsenia – Irina Vrincianu
Spongina – Geta Cacevschi
Litruta – Ene Petronela
Pepa – Ramona Parpalita
Virgulina – Oana Pavalache
Steluta – Otilia Huzum

Regia: DORIN MIHAILESCU
Scenografia: AXENTI MARFA

***

“Jocul cu…adevarul” (titlul original “Printesa si porcarul”), de Dumitru Solomon este un spectacol in care jocul inteligent de cuvinte da savoare intregului text; pe langa acest comic de limbaj, intalnim comicul de nume (Abuliu – imparatul nehotarat, lipsit de vointa; Astenillia – printesa care se simte permanent plictisita; Litruta – de la “litru”, e numele unei doamne de companie care era mai mereu ametita de bautura; etc) si de situatie (printul si bufonul sau devin porcari).
Pe de alta parte, sunt si doua povesti de iubire, care, mai in joaca, mai in serios, prind contur si dau un final fericit piesei.

Doua femei destepte si nebune, nebune de legat

Doua femei destepte si nebune, nebune de legat, de Stefan Dumitrescu

Distributia:

Ioana Stafidescu – LILY POPA ALEXIU
Camelia Potrocea – CATALINA RUSU

Regia: Marcel Anghel
Scenografia: Sandu Maftei

***

Un autor, stefan Dumitrescu, care “s-a invitat” singur, trimitand teatrului barladean mai multe texte,

O piesa, “Doua femei destepte si nebune, nebune de legat”, care “s-a invitat” singura pentru a fi prezenta pe o scena, ?ntrucat propune doua roluri feminine cum nu gasesti foarte des in dramaturgia zilelor noastre,

Un spectacol care aduce repetarea unei emotii, veche de ani, datorita ipostazei pe care mi-o prilejuieste.

Imi doresc ca experienţa mea de actor sa le fi fost de folos colegelor mele care realizeaza acest spectacol.

Am speranţa ca munca noastra va starni zambete, aplauze – atunci cand o merita – dar si o privire in interiorul acela in care numai fiecare dintre noi poate patrunde. (MARCEL ANGHEL, regizorul spectacolului)

Matraguna

Matraguna, de N.Machiavelli

Stagiunea: 2010-2011

Distributia:

CALLIMACO – SIMON SALCA JR
SIRO – DUMITRU CIUBOTARU
MESSER NICIA – MARCEL ANGHEL
LIGURIO – GEORGE SOBOLEVSCHI
SOSTRATA – LILY POPA ALEXIU
CALUGARUL TIMOTEO – SORIN GHIORGHE
LUCREZIA – OANA TOFAN / OTILIA HUZUM

Regia artistica, light design si ilustratie muzicala – DORIN MIHAILESCU
Scenografia: AXENTI MARFA

***

“…prin intermediul acestor personaje apartinand unor diverse categorii sociale, Machiavelli reuseste sa zugraveasca maiestuos o lume plina de ipocriti si de semidocti pentru care este foarte importanta persoana, “eticheta”, salvarea aparentelor. Este o lume in care singurul scop este lupta pentru a fi imoral, pentru a pacatui, pentru a intina cele mai nobile sentimente umane. Degradarea etica devine tinta batjocurii lui Machiavelli care devoaleaza, intr-un registru comic destul de larg, un intreg mecanism persuasiv a carui functionare nu poate fi posibila decat pe fondul unor slabiciuni, unor deficiente umane. Despre lucruri foarte grave el ne vorbeste cu umor, ceea ce face mai acceptabil principiul sau, pentru ca, parafrazandu-l, “scopul (intentionalitatea) scuza mijloacele… artistice”. (DORIN MIHAILESCU, regizorul spectacolului)

DELIR NOCTURN IN…MAHALA

DELIR NOCTURN IN…MAHALA, dupa I.L.CARAGIALE

Stagiunea: 2010-2011

Distribuția:

Safta – Oana Tofan
Leonida – Gruia Novac jr.
Efimita – Geta Cacevschi
Nae Ipingescu – Lucian Arhire
Catindatul – Simon Salca jr.
Sergent 1 – Gabi Derebei
Sergent 2 – Vasile Palalae

Regia: ALEXANDRU SAVU
Scenografia: SANDU MAFTEI

***

“Spectacolul nostru propune două lumi paralele, lumea din casă, unde se consumă traiul monoton al lui Leonida, care se ceartă cu a sa consoartă Efimița, și lumea de afară, unde se bea, se dansează, au loc tentative de flirt și se consumă drama celor doi amanți. Nu știm și nici nu ne interesează dacă suspiciunile Saftei, legate de posibila traducere comisă de Nae, au vreun suport real. Importantă este amenințarea permanentă de răzbunare care planează asupra ipistatului, ce potențează conflictul și care este un pretext de ceartă, aducătorul gustului dulce al împăcării. Amanții se ceartă cu gândul la clipa împăcării. Safta, spre deosebire de Mița, nu urmărește să afle identitatea noii cuceriri a ibovnicului și nici pretinsa răzbunare a republicanei din D’ale carnavalului, ci scopul ei este să-l determine pe Nae să-și ceară scuze. Este un joc care menține trează flacăra pasiunii. Dacă tot este Lăsata Secului și urmează o noapte în care nimeni nu închide ochii, atunci hai să ne jucăm puțin de-a gelozia. Parafrazându-l pe Mihail Sebastian, spunem că jocul de-a gelozia este jocul de-a nepăsarea, adică jocul de-a fericirea. Cei doi amanți sunt fericiți numai atunci când vine clipa împăcării.”

Alexandru Savu, regizorul spectacolului