PELICANUL

PELICANUL, de August Strindberg

Distribuția:

Mama Elise – Lily Popa Alexiu
Fredrik, fiul ei – George Sobolevschi
Gerda, fiica ei – Oana Pavalache
Axel, ginerele ei – Marcel Anghel
Margret – Eudoxia Volbea

În alte roluri :
Dan Narcis
Simon Salcă jr.
Cătălin Scutaru
Vasile Vrânceanu

Regia : Irina Popescu Boieru
Scenografia : Marfa Axenti

***

În piesa lui Strindberg, se regăseşte o lume decadentă şi goală de sensuri, conţinut şi speranţă. Un univers al aparenţelor, în care sufletele se chircesc şi se usucă sub soarele nemilos al resemnării şi indiferenţei. Într-o casă în care guvernează, alături de lipsurile de tot felul, spiritul autoritar al tatălui defunct, Elise, mama, “pelicanul” – metafora iubirii materne-, este sclava propriilor plăceri, femeie lipsită de scrupule, mamă a doi copii suferinzi, fizic şi sufleteşte. “Dincolo însă de toate aceste relaţii distorsionate, (…), spectacolul încearcă în ultima clipă o recuperare a mitului mamei. Păcătoasă şi plină de slăbiciuni, vinovată şi fragilă, Elise cea repudiată de soţul părăsit, renegată de copii, înfierată de slujnică şi trădată de amantul ginere se va dovedi totuşi Pelicanul”, subliniază Irina Popescu Boieru.

TALHARUL

TALHARUL, de Karel Čapek

Data: 26.02.2005

Stagiunea: 2005 – 2006

Distribuția:

Tâlharul – GEORGE SOBOLEVSCHI

Mimi – OANA PAVALACHE

Profesorul – MARCEL ANGHEL

Doamna – CĂTĂLINA RUSU

Fanka – GETA CACEVSCHI

Femeia voalată – IRINA VR?NCIANU

Ţiganca – OTILIA HUZUM

Pădurarul – SORIN GHIORGHE

Sefl – GRUIA NOVAC Jr.

Vecinul – DUMITRU CIUBOTARU

Învăţătorul – SIMON SALCĂ Jr.

Pădurea – OANA TOFAN

Regia artistică: IRINA POPESCU BOIERU
Scenografia: MARFA AXENTI
Mişcarea scenică: DANA COŞERU

***

“Am descoperit această piesă în urmă cu mulţi ani şi încă de pe atunci am vrut să o pun în scenă. Pe atunci cred că mă atrăgea în primul rând simbolul luminos al acestui personaj fără nume, plin de optimism, curaj şi copilărească impertinenţă, ca însăşi tinereţea, opus unei lumi mature, inflexibile şi obtuze.”

Irina Popescu Boieru

Fata Morgana

Fata Morgana, de Dumitru Solomon

Data: 19.05.2005

Stagiunea: 2005 – 2006

Distribuția:

Teo – OANA TOFAN
Fifi – GEORGE SOBOLEVSCHI
Directorul – MARCEL ANGHEL
Lucreţia Borgia – OTILIA HUZUM
Sportivul – DUMITRU CIUBOTARU
Soţia – GETA CACEVSCHI
Diana – IRINA VR?NCIANU
Castor şi Polux – SIMON SALCĂ jr.
PSCPSC – Sorin Ghiorghe
Lombroso – GRUIA NOVAC jr.

Regia artistică: DORIN MIHĂILESCU
Scenografia: SANDU MAFTEI

***

“Trăim într-o ţară despre care am ajuns să susţinem adesea că este a tuturor posibilităţilor. Nu de puţine ori ne punem întrebarea dacă ceea ce se întâmplă în jurul nostru este vis sau realitate, dacă manifestările celor de lângă noi sunt seriaose, oneste, sau sunt un joc. […]. Ne aruncăm sau suntem prinşi aproape involuntar în acest vertij, în această lume bolnavă, în această “Danemarcă putredă”. Ca în “Salonul nr. 6” (Cehov), cel care gândeşte ajunge să fie anormal, pentru că nebunia a devenit normalitate şi mai ales pentru că în aprecierea celor captaţi de această nebunie nu putem să mai fim consideraţi normali.
[…] Rostul nostru este de a trage un semnal de alarmă cu mijloacele ludicului, cu jocul teatral, care totuşi nu e un joc nebunesc, ci este unul foarte serios, despre fenomenele esenţiale ale vieţii ai căror actanţi/actori suntem.”

Dorin Mihăilescu

CIUTA

CIUTA, de Victor Ion Popa

Data: 15.10.2005

Stagiunea: 2005 – 2006

Distribuţia:

Carmen Anta- Irina Vr?ncianu
Ana Anta- Lily Popa Alexiu
Octav Şoimu – Dumitru Ciubotaru
Dr. Micu – Marcel Anghel
Tache Voinea – Sorin Ghiorghe
Costea Moceanu – Gruia Novac jr.
Maria dr. Micu – Geta Cacevschi
Emma – Oana Pavalache

Şi:
George Sobolevschi
Eudoxia Volbea
Cătălina Rusu
Otilia Huzum
Oana Tofan
Simon Salcă jr.

Regia : Irina Popescu Boieru
Scenografia : Marfa Axenti

***

“La Ciuta m-a atras actualitatea ei perpetuă, căci povestea din Ciuta se poate petrece aproape oricând. (…) fiindcă relaţiile şi conflictele se petrec în primul rând într-un plan pasional, iar faptele s-ar putea la fel de bine şi în România de astăzi.”

IRINA POPESCU-BOIERU

RICHARD al III-lea

RICHARD al III-lea, De Matei Visniec

Data: 27.03.2006

Stagiunea: 2005 – 2006

Distributia:

Meyerhold – MARCEL ANGHEL

Generalissimul – SORIN GHIORGHE

Richard al III-lea – DUMITRU CIUBOTARU

Tania, Talia si Melpomene, fantosă – CATALINA RUSU

Mama, fantosă – EUDOXIA VOLBEA

Gardianul-sef, Tatăl, Ivan, o victimă a lui

Richard al III-lea, fantosă – GRUIA NOVAC JR

Presedintele comisiei, Piotr, o victimă a lui Richard al III-lea, fantosă – GEORGE SOBOLEVSCHI

Presedintele SDTV, Anton, Richmond, o victimă a lui Richard al III-lea, fantosă – SIMON SALCĂ JR

Zenaida-Sufleuza, Dactilografa – OANA PAVALACHE

Vocea fetusului si a copilului -marionetă, sobolanul, o victimă a lui Richard al III-lea, fantosă – IRINA VR?NCIANU

Fantoma comunismului – PETRONELA ENE, OTILIA HUZUM

Regia, ilustratia muzicală & lightdesign: DORIN MIHĂILESCU
Scenografia: SANDU MAFTEI
Miscarea scenică: DANA COSERU

***

“Deseori m-am întrebat de ce teatrul a fost întotdeauna, în regimurile autoritare si totalitare, supus unei cenzuri mai atente si mai severe decât celelalte forme de expresie artistică. Oamenii care ies de la teatru, emotionaţi de virulenta unei idei si de dăruirea artistică a unor actori, acesti oameni deci nu mai stiu, uneori, ce e frica? Arta vie este o formă de suprimarea a fricii, iar celor cărora nu le mai este frică pot imediat să devină nucleul revoltei?
C?nd am scris această piesă, “Richard al III-lea nu se mai face, sau scene din viaţa lui Meyerhold”, m-am gândit tocmai la acest lucru, la nevoia de “împrospătare” a memoriei. In Occident nimeni nu mai stie ce a însemnat în istoria multor popoare cenzura politică, iar în ţările Europei de răsărit numai generatiile care au fost active înainte de 1989 mai stiu ce însemna “cenzura”. Nu se poate construi însă un viitor solid pe baza eludării memoriei. Trăim oricum într-o lume care se accelerează si care uită repede.
Iată doar câteva dintre motivele care m-au împins să scriu această piesă. Iar pe cei cred în ea nu pot decât să-i felicit, si să le multumesc în acelasi timp că se luptă pentru a-i da viată si a mentine vie o anumită formă de memorie. Multumesc deci întregii echipe a teatrului Victor Ion Popa din Bârlad că au decis să intre, împreună cu mine, cu Meyerhold, cu evocarea unei epoci teribile, într-o formă de rezistentă. O formă de rezistentă care nu excludeînsă râsul. Le urez spectatorilor din Bârlad să râdă din toată inima, pentru că marile monumente de prostie ale trecutului merită contaminate cu virusii mortali ai râsului.”

Matei Visniec
Paris, 16 martie 2006

NEBUNELE VACANTE LA NEW YORK

NEBUNELE VACANTE LA NEW YORK, Adaptare scenică de EUGEN HARIZOMENOV după CAROLYN GREEN

Data: 20.05.2006

Stagiunea: 2005 – 2006

Distributia:

Jessica – LILY POPA ALEXIU

Denny – MARCEL ANGHEL

Bill – SORIN GHIORGHE

D-ra Addy – IRINA VR?NCIANU

D-l Harper – GEORGE SOBOLEVSCHI

***

“Janus (de Carolyn Green) nu merită cu adevărat foarte multe aprecieri, dar nici nu trebuie criticată foarte aspru. O farsă destul de plăcută, cu accente usor erotice, care aduce un dram de tăcăneală americană unui exercitiu al păcatului în stil frantuzesc, si are ca protagonisti pe sotia unui armator si un profesor, sotul unei bibliotecare. În fiecare vară, în timp ce armatorul se află în America de Sud si bibliotecara nu îsi vede capul de treburi, partenerii lor de viată pun supracoperte moralitătii si petrec în secret două luni la New York. Legati prin pasiunea pentru literatură dar si prin atractie reciprocă, scriu romane de succes sub pseudonimul Janus”
(din art. “Un nou spectacol ?n Manhattan”, Time Magazine, 5 decembrie 1955).

Dar, continuăm noi, cum pentru unii nimic nu e mai sigur ca moartea si taxele, neprevăzutul si schimbările de situatie, atât de ofertante în plan umoristic, sunt la tot pasul.