PELICANUL

PELICANUL, de August Strindberg

Distribuția:

Mama Elise – Lily Popa Alexiu
Fredrik, fiul ei – George Sobolevschi
Gerda, fiica ei – Oana Pavalache
Axel, ginerele ei – Marcel Anghel
Margret – Eudoxia Volbea

În alte roluri :
Dan Narcis
Simon Salcă jr.
Cătălin Scutaru
Vasile Vrânceanu

Regia : Irina Popescu Boieru
Scenografia : Marfa Axenti

***

În piesa lui Strindberg, se regăseşte o lume decadentă şi goală de sensuri, conţinut şi speranţă. Un univers al aparenţelor, în care sufletele se chircesc şi se usucă sub soarele nemilos al resemnării şi indiferenţei. Într-o casă în care guvernează, alături de lipsurile de tot felul, spiritul autoritar al tatălui defunct, Elise, mama, “pelicanul” – metafora iubirii materne-, este sclava propriilor plăceri, femeie lipsită de scrupule, mamă a doi copii suferinzi, fizic şi sufleteşte. “Dincolo însă de toate aceste relaţii distorsionate, (…), spectacolul încearcă în ultima clipă o recuperare a mitului mamei. Păcătoasă şi plină de slăbiciuni, vinovată şi fragilă, Elise cea repudiată de soţul părăsit, renegată de copii, înfierată de slujnică şi trădată de amantul ginere se va dovedi totuşi Pelicanul”, subliniază Irina Popescu Boieru.

TALHARUL

TALHARUL, de Karel Čapek

Data: 26.02.2005

Stagiunea: 2005 – 2006

Distribuția:

Tâlharul – GEORGE SOBOLEVSCHI

Mimi – OANA PAVALACHE

Profesorul – MARCEL ANGHEL

Doamna – CĂTĂLINA RUSU

Fanka – GETA CACEVSCHI

Femeia voalată – IRINA VR?NCIANU

Ţiganca – OTILIA HUZUM

Pădurarul – SORIN GHIORGHE

Sefl – GRUIA NOVAC Jr.

Vecinul – DUMITRU CIUBOTARU

Învăţătorul – SIMON SALCĂ Jr.

Pădurea – OANA TOFAN

Regia artistică: IRINA POPESCU BOIERU
Scenografia: MARFA AXENTI
Mişcarea scenică: DANA COŞERU

***

“Am descoperit această piesă în urmă cu mulţi ani şi încă de pe atunci am vrut să o pun în scenă. Pe atunci cred că mă atrăgea în primul rând simbolul luminos al acestui personaj fără nume, plin de optimism, curaj şi copilărească impertinenţă, ca însăşi tinereţea, opus unei lumi mature, inflexibile şi obtuze.”

Irina Popescu Boieru

Fata Morgana

Fata Morgana, de Dumitru Solomon

Data: 19.05.2005

Stagiunea: 2005 – 2006

Distribuția:

Teo – OANA TOFAN
Fifi – GEORGE SOBOLEVSCHI
Directorul – MARCEL ANGHEL
Lucreţia Borgia – OTILIA HUZUM
Sportivul – DUMITRU CIUBOTARU
Soţia – GETA CACEVSCHI
Diana – IRINA VR?NCIANU
Castor şi Polux – SIMON SALCĂ jr.
PSCPSC – Sorin Ghiorghe
Lombroso – GRUIA NOVAC jr.

Regia artistică: DORIN MIHĂILESCU
Scenografia: SANDU MAFTEI

***

“Trăim într-o ţară despre care am ajuns să susţinem adesea că este a tuturor posibilităţilor. Nu de puţine ori ne punem întrebarea dacă ceea ce se întâmplă în jurul nostru este vis sau realitate, dacă manifestările celor de lângă noi sunt seriaose, oneste, sau sunt un joc. […]. Ne aruncăm sau suntem prinşi aproape involuntar în acest vertij, în această lume bolnavă, în această “Danemarcă putredă”. Ca în “Salonul nr. 6” (Cehov), cel care gândeşte ajunge să fie anormal, pentru că nebunia a devenit normalitate şi mai ales pentru că în aprecierea celor captaţi de această nebunie nu putem să mai fim consideraţi normali.
[…] Rostul nostru este de a trage un semnal de alarmă cu mijloacele ludicului, cu jocul teatral, care totuşi nu e un joc nebunesc, ci este unul foarte serios, despre fenomenele esenţiale ale vieţii ai căror actanţi/actori suntem.”

Dorin Mihăilescu