FLUTURII SUNT LIBERI, de Leonard Gershe

Stagiunea 2020-2021

Premiera: 12.06.2021

Traducerea: NICOLAE NICOARĂ

Distribuția:

Don Baker – BOGDAN MANOLACHE

Jill Tanner – DIANA HATMANU / DUMITRIANA CREȚU

Doamna Baker – LILY POPA ALEXIU / PETRONELA ENE

Ralph Austin  – LUCIAN ARHIRE / GEORGE SOBOLEVSCHI

Regie: ȘTEFAN ALEXIU

Costume: IULIANA MAFTEI

Decor: SANDU MAFTEI

Grafica video: IRINA MICLĂUȘ

****

”Întotdeauna, când pornesc la lucru cu un text nou, mă interesează ca textul respectiv să fie ofertant pentru actori și, totodată, să aibă un mesaj pe care eu să-l fac să ajungă la public, adăugând pe el mesajul propriu.

Fluturii sunt liberi mi-a plăcut pentru că, sub aspectul unei simpluțe povești de dragoste, al unei comedii romantice, am dat peste niște lucruri destul de serioase…

Încă de la început, știm că avem de-a face cu doi copii crescuți în două moduri diferite – unul, foarte conservator, iar celălalt, extrem de libertin. Vedem produsele părinților și unde se poate ajunge atunci când, din grijă, un părinte are un comportament prin care încearcă să controleze întru totul viața copilului, vedem, de asemenea, ce se poate întâmpla când un copil este lăsat să crească sub voia soartei.

Am plecat cu ideea că poverile părinților sunt pasate pe umerii copiilor, iar de aici, s-a născut paralela aceea în care se spune că păcatele părinților sunt plătite de copii. A apărut întrebarea firească: Dumnezeu e rău, în cazul acesta, dacă pedepsește copiii pentru păcatele părinților? După părerea mea, gândul că Dumnezeu ar fi rău e unul greșit. Păcatele părinților sunt sechelele pe care aceștia le poartă în spate (au fost, la rândul lor, greșit crescuți) și sunt pasate mai departe. Răul nu e la Dumnezeu, răul e în noi. Ajungând la expresia ”răul e în noi”, m-am dus cu gândul la Dostoievski și la ce înseamnă toată această filosofie. Din acel moment, pentru mine spectacolul s-a complicat. N-am putut să-l mai văd ca pe un text ușor, ca pe o simplă poveste de dragoste și ceea ce am făcut cu el a fost să arăt ceea ce se poate întâmpla când părinții greșesc față de copii, implicându-se, uneori, prea mult, încercând să le aleagă ce e mai bine și, deși, în final părintele înțelege că a produs un rău, răul respectiv, odată pus în mișcare, odată aruncat în univers, nu mai poate fi oprit. Cred că mulți copii sunt victime, în primul rând ale problemelor adunate din familie, ale emoțiilor pe care nici noi, adulții, nu știm cum să le ducem, cum să le înțelegem, neștiind cum și de unde să cerem ajutor. Cu atât mai dificil va fi pentru un copil care nu vrea să vorbească, se închide, acumulează niște demoni care pot duce spre un sfârșit tragic, la un moment dat.

Fluturii sunt liberi…

Oamenii sunt liberi…

Sunt? Suntem? Sau, poate, ne creăm o libertate imaginară, care, în momentul când se lovește de realitatea dură ce ne înconjoară, ia foc.

Mesajul meu cred că va ajunge la spectatori și nu cred că un părinte, o mamă, mai ales, poate pleca indiferntă din sală după ce vizionează acest spectacol”.

Ștefan Alexiu, regizor artistic

FLUTURII SUNT LIBERI, de Leonard Gershe

Traducerea: NICOLAE NICOARĂ

Stagiunea 2020-2021

Premiera: 12 iunie, 2021

Distribuția:

Don Baker – BOGDAN MANOLACHE

Jill Tanner – DIANA HATMANU / DUMITRIANA CREȚU

Doamna Baker – LILY POPA ALEXIU / PETRONELA ENE

Ralph Austin  – LUCIAN ARHIRE / GEORGE SOBOLEVSCHI

Regie: ȘTEFAN ALEXIU

Costume: IULIANA MAFTEI

Decor: SANDU MAFTEI

Grafica video: IRINA MICLĂUȘ

Regia tehnică: Cătălin Scutaru

Sufleor: Cătălina Nechita

Întotdeauna, când pornesc la lucru cu un text nou, mă interesează ca textul respectiv să fie ofertant pentru actori și, totodată, să aibă un mesaj pe care eu să-l fac să ajungă la public, adăugând pe el mesajul propriu.

Fluturii sunt liberi mi-a plăcut pentru că, sub aspectul unei simpluțe povești de dragoste, al unei comedii romantice, am dat peste niște lucruri destul de serioase…

Încă de la început, știm că avem de-a face cu doi copii crescuți în două moduri diferite – unul, foarte conservator, iar celălalt, extrem de libertin. Vedem produsele părinților și unde se poate ajunge atunci când, din grijă, un părinte are un comportament prin care încearcă să controleze întru totul viața copilului, vedem, de asemenea, ce se poate întâmpla când un copil este lăsat să crească sub voia soartei.

Am plecat cu ideea că poverile părinților sunt pasate pe umerii copiilor, iar de aici, s-a născut paralela aceea în care se spune că păcatele părinților sunt plătite de copii. A apărut întrebarea firească: Dumnezeu e rău, în cazul acesta, dacă pedepsește copiii pentru păcatele părinților? După părerea mea, gândul că Dumnezeu ar fi rău e unul greșit. Păcatele părinților sunt sechelele pe care aceștia le poartă în spate (au fost, la rândul lor, greșit crescuți) și sunt pasate mai departe. Răul nu e la Dumnezeu, răul e în noi. Ajungând la expresia ”răul e în noi”, m-am dus cu gândul la Dostoievski și la ce înseamnă toată această filosofie. Din acel moment, pentru mine spectacolul s-a complicat. N-am putut să-l mai văd ca pe un text ușor, ca pe o simplă poveste de dragoste și ceea ce am făcut cu el a fost să arăt ceea ce se poate întâmpla când părinții greșesc față de copii, implicându-se, uneori, prea mult, încercând să le aleagă ce e mai bine și, deși, în final părintele înțelege că a produs un rău, răul respectiv, odată pus în mișcare, odată aruncat în univers, nu mai poate fi oprit. Cred că mulți copii sunt victime, în primul rând ale problemelor adunate din familie, ale emoțiilor pe care nici noi, adulții, nu știm cum să le ducem, cum să le înțelegem, neștiind cum și de unde să cerem ajutor. Cu atât mai dificil va fi pentru un copil care nu vrea să vorbească, se închide, acumulează niște demoni care pot duce spre un sfârșit tragic, la un moment dat.

Fluturii sunt liberi…

Oamenii sunt liberi…

Sunt? Suntem? Sau, poate, ne creăm o libertate imaginară, care, în momentul când se lovește de realitatea dură ce ne înconjoară, ia foc.

Mesajul meu cred că va ajunge la spectatori și nu cred că un părinte, o mamă, mai ales, poate pleca indiferntă din sală după ce vizionează acest spectacol.

Ștefan Alexiu, regizor artistic