FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI

FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI, dramatizare de TEODORA SPÎNU, după ION CREANGĂ

Premiera: 18.10.2018

Stagiunea 2018 – 2019

Distribuție:

Fata babei – Dumitriana Crețu

Fata moșului – Diana Hatmanu

Baba – Oana Florea

Moșul – Cristian Todică

Cățelușă, păr, fântână, balaur – Lucian Arhire

Sfânta Duminică – Cătălina Rusu

Regie: Alexandru Savu

Scenografie: Iuliana Maftei

Photo credit & copyright – Bârlad Online www.b-o.ro

AUTORUL, de Radu Herjeu

AUTORUL, de RADU HERJEU

Premiera: 02.02.2019

Stagiunea 2018 – 2019

Distribuția:

Autorul – Simon Salcă jr

Laur – Bogdan Manolache

Lili – Oana Florea

Marina Cecilia Todică

Madam Popescu – Geta Cacevschi

Comisionar – Alex Savu

Regia artistică – Bogdan Hușanu                                 

Decor Sandu Maftei

Costume – Iuliana Maftei

Photo credit & copyright – Bârlad Online www.b-o.ro

***

”Orientându-ne, ca artiști, în eclectismul lumii contemporane cotidiene, constatăm, la nivel umoral, și simțim, în același timp, că ”lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie”, ca să îl citez pe excelentul scriitor Radu Herjeu, al cărui text am îndrăznit să-l montez pe scena Teatrului Victor Ion Popa din Bârlad.

Minunatul colectiv artistic, începând cu actorii și continuând cu scenograf, creator costume, tehnicieni, mașiniști și toți cei care nu se văd, m-au susținut, cu mult entuziasm, pe parcursul acestui proiect.

Textul Autorul are doar o aparentă peliculă de simplitate la suprafață și, numai dacă suntem cu adevărat atenți la interstițiile histrionice ale unor personaje, căutând claritățile detaliilor, vom fi surprinși de ce am putea descoperi. Fără să vreau a complica lucrurile, trebuie spus, totuși, că spectatorul va asista la situații de qui pro quo și la surprize artistice care răstoarnă situația.

Hârtia de turnesol va fi, ca de fiecare dată, publicul, în slujba căruia, umili, ne punem, la care ne gândim și fără a cărui prezență actul artistic nu ar avea cum să existe.

În această aventură, de la prima lectură până la ultima repetiție generală, actorii mi-au întins o mână generoasă, prin talentul lor, prin multitudinea de idei cu care au contribuit, prin punctualitate și seriozitate, prin asimetria și incongrunța viziunilor artistice alungând monotonia și plictiseala logicii depășite și învechite a unei gândiri anchilozate.

Bogdan Hușanu, regizor artistic

PLICUL, de Liviu Rebreanu

PLICUL, de LIVIU REBREANU

Premiera: 19.05.2018

Stagiunea 2017 – 2018

Distribuția:

Jean Arzăreanu – Simon Salcă jr.

Victoria – Ramona Ananie

Tudorița Popescu – Dumitriana Crețu

Nicolae Flancu – Sorin Ghiorghe

Constantin Hurmuz Alex Savu

Gheorghe Galan – Bogdan Manolache

HaralambMintă – Cristian Todică

A.Albeanu – Lucian Arhire

Văduva – Geta Cacevschi

Servitoarea – Diana Hatmanu

Taman – Daniel Filip

Regia artistică, light design, foto – Dorin Mihăilescu                

Decor Sandu Maftei

Costume – Iuliana Maftei

***

”Din varii motive, dar, mai ales, dintr-o admirație nedisimulată (și care cred că nici nu trebuie justificată) față de autorii ”clasici”, m-am apropiat de cel unanim recunoscut de români  ca mare romancier și nuvelist – Liviu Rebreanu, mai puțin cunoscut ca om de teatru și mai ales ca dramaturg. […]care puteau fi (chiar, au fost) interpretate ca atingeri ale unor sfere ”sensibile” ale societății. De exemplu: cum să critici presa ca fiind partinică, lipsită de obiectivitate și, mai ales, puternic coruptă și corupătoare?

Observați că, deja, mă apropii de tematica faptului teatral pe care vi-l oferim – corupția celor plasați temporar în sfere de activitate cu un puternic impact social, a celor care aflați ”în capul trebii” (cum frumos spunea Marin Sorescu) în loc să susțină interesele societății a cărei diriguire le-a fost încredințată, își folosesc toată energia pentru a-si apropria banii publici spre utilizarea numai în interes personal. Devoalând o seamă de racile morale (venalitatea, adulterul, favoritismul, nepotismul, corupția, șantajul, ipocrizia, minciuna de toate felurile și multe altele) pe care Rebreanu le-a consemnat ca aparținând epocii sale  (perioada interbelică), ne-a dus gândul și spre alte vremi trecute, dar și spre cele prezente, în care nu am fost și nu suntem ”văduviți” de astfel de năravuri. Ceea ce ne face să concluzionăm că falsul patriotism (mai exact, lipsa patriotismului), demagogia, hoția, corupția, venalitatea politicienilor și alte imunde apucături, pe care le veți descoperi, desigur, în spectacolul nostru, ni se par a fi perenități românești și poate ar trebui patentate ca gest al recunoașterii caracteristicilor noastre (acum la centenarul Marii Uniri – SIC!) ca ”marcă” a politicianismului românesc.

Pentru a nu fi socotiți ipocriți și lipsiți de obiectivitate, trebuie să recunoaștem, totuși, că astfel de apucături aparțin oamenilor de pretutindeni, dar nu cred că se va supăra cineva dacă ni le vom apropria.

                                                                                  Dorin Mihăilescu, regizor artistic

PACALA SI URSUL

PĂCALĂ ȘI URSUL, adaptare de TEODORA SPÎNU, după snoave populare

Premiera: 19.12.2017

Stagiunea 2017 – 2018

Distribuția:

Păcală – Bogdan Mircea

Străjerul – Ramon Ananie

Împăratul – Alexandru Savu

Prințesa – Oana Florea

Ursul – Cristian Todică

Balaurul – Lucian Arhire

Regia: Bogdan Hușanu

Costume: Iuliana Maftei

Decor: Sandu Maftei

Photo credit & copyright – Bârlad Online www.b-o.ro

EFECTUL RAZELOR GAMMA ASUPRA ANEMONELOR, de Paul Zindel

Efectul Razelor Gamma asupra anemonelor, de Paul Zindel

Traducerea: Iulia Necoară

Premiera: 17.02.2018

Distribuția :

Beatrice Hunsdorfer  – LILY POPA ALEXIU

Matilda  Hunsdorfer  – DIANA  HATMANU

Ruth Hunsdorfer  – DUMITRIANA  CREȚU

Nanny – GETA CACEVSCHI

Voci – OANA FLOREA,  ALEXANDRU SAVU

Regia artistică – GEO  BALINT

Scenografia  – ADRIANA  RAICU PETRE

Ilustrația muzicală –  CIPRIAN  MANTA

Photo credit & copyright – Bârlad Online www.b-o.ro

***

”…cred că viaţa noastră, prin grija lui Dumnezeu, e un amestec perfect de alb şi negru, de bine şi rău, de minciună şi adevăr… mecanica vieții… trăim într-o mare zghihuială fără  rost… rutină… am uitat  să privim  cerul și pământul… uităm de rădăcinile noastre și de copilăria din noi… am putea să ne trezim în fiecare dimineață cu sufletul și mintea deschise, capabili de a arunca o privire proaspată asupra lumii?… putem recupera candoarea copilăriei?… identitate și alteritate… nevoia de omenesc și de omenie… între mult zgomot pentru nimic (William S.) și cuvinte de neființă (Samuel B.)… estetică și catharsis… oamenii se plictisesc repede… teatrul se vede, se trăiește, nu se citește (?)… prospețimea și dispoziția de a juca… întâlnire dintre „dincolo” și „dincoace”… morții noștri… uităm… DUMNEZEU… smerenie… cinismul contemporan… dezvrăjire… desacralizare… intuiție… un regizor cuminte… punctul ăsta de vedere… personaje… lucrul cu actorul… gastronomie… condimente… rețete experiență…. publicul… repetiții… acesta e răspunsul exact… tu devii spectator… teme și idei… naivitate… modern și (prost)modernism… obsesii culturale… texte… (b)alint… exact cum simt… să planifici succesul… inspirație… marketing… ce minunat este… autorul… ziua de azi… viața unui spectacol… trebuie să ne oprim undeva… salvarea este individuală…  nu e mare filosofie… regizori ai secolului XXI… instalații teatrale… dirijori de suflete… un singur spectacol: viață… solitudine… singuratate… duminica tuturor sfintilor… aproape totul… deșertăciunea deșertăciunilor… EFECTUL RAZELOR GAMMA ASUPRA ANEMONELOR și sufletul nostru: LILY ALEXIU – talentul, forța si rafinamentul  ACTRIȚEI (!), GETA CACEVSCHI – homeopatie emoțională în constructia personajului…. și debutantele: DUMITRIANA CREȚU și DIANA HATMANU – curaj și inteligență scenică, sper să confirme acești primi și buni pași pe scândura vieții… Nu în ultimul rând, ADRIANA RAICU – poezia scenografiei și inefabilul metaforei teatrale și CIPRIAN MANTA –  compozitor și creator de universuri sonore care rezonează cu (în)semnele mele emoționale… Mulțumesc !

Geo Balint, regizor

UNCHIUL VANEA, de A. P. Cehov

UNCHIUL VANEA, de A. P. CEHOV

Traducerea: Moni Ghelerter și Radu Teculescu

Premiera: 11.05.2019

Stagiunea 2018 – 2019

Distribuția:

Aleksandr Vladimirovici Serebriakov – Marcel Anghel

Elena Andreevna Serebriakov – Ramona Ananie

Sonia Aleksandrovna Serebriakov – Dumitriana Crețu

Maria Vasilevna Voinițki – Geta Cacevschi

Ivan Petrovici Voinițki – George Sobolevschi

Mihail Astrov – Bogdan Manolache

Ilia Ilici Telegin – Sorin Ghiorghe

Marina – Cătălina Rusu

Regia artistică – Ștefan Alexiu                            

Scenografia Sandu Maftei

Coregrafia – Lorette Enache

Photo – Ștefan Alexiu

***

,,Păsările care se nasc în cușcă au impresia că a zbura este o boală”

Alejandro Jodorowski

Am avut ca primă temă, când m-am decis să lucrez la Unchiul Vanea, singurătatea și formele ei. Singurătatea pe care o găsim și în prezent printre noi. Am pornit de la oamenii care se simt foarte singuri stând toți, împreună, în aceeași cameră. Singur chiar și atunci când ești în brațele cuiva. De la ideea că în doi poate fi la fel de rău ca în singurătate.

La această singurătate se adaugă lipsa de comunicare și conectare, trădarea, decăderea, dragostea reprimată și furia care iese la suprafață, speranțele pierdute care duc, în final, la lipsa speranței, lipsa orizontului și în cele din urmă frica de schimbare.

Reprezentativă mi s-a părut o poză, de la o nuntă, în care toți cei de la masă (în frunte cu mirele și mireasa) erau prizonierii telefoanelor mobile.

Personajul care m-a atras în mod special a fost Teleghin, pe care l-am văzut ca un duh al pădurii, ca un demiurg coborât printre oameni. Ca bază, am avut rămășițele unei povești rămase în amintire, în care Dumnezeu cobora printre oameni sub înfățișarea unui bătrân sărac, nespălat, adăpostit la un cap de pod. Teleghin a devenit, în spectacolul meu, cel care stăpânește timpul, natura și care încearcă să afle „ce ne mai trebuie” să fim fericiți, să trăim, să avem curajul de a porni de la capăt, el este cel care ne deschide uși și ne dă posibilitatea de a alege…

Să ne gândim mai des la faptul că ,,În marile momente ale vieții omul rămâne singur” (Ernest Bernea)

Ștefan Alexiu, regizor artistic

LUMINIȚA DE LA CAPĂTUL TUNELULUI, de Radu F. Alexandru

LUMINIȚA, DE LA CAPĂTUL TUNELULUI, de RADU F. ALEXANDRU

Premiera: 13.10.2018

Stagiunea: 2018 – 2019

Distribuția:

Delia Neacșu – Irina Cocea

Virgil Neacșu – Sorin Ghiorghe

Pușa Maxim – Petronela Ene

Doru Maxim George Sobolevschi

Regia artistică – Bogdan Hușanu                                 

Scenografia Sandu Maftei

Photo credit & copyright – Bârlad Online www.b-o.ro

***

”Purtând doar o mască din superficialitatea contemporană, Luminița, de la capătul tunelului este un spectacol bazat pe un text care tratează despre falsa iubire amestecată cu negocieri absurde, temeri sau situații de viață înconjurate de ipocrizie, șantaj și naivitate.

În cei 11 ani de când am absolvit facultatea, ca regizor nu am vrut și nu am știut să fac o separare clară între comic și tragic; în orice situație comică am găsit un motiv de tristețe (nu degeaba există expresia ”a face haz de necaz”) și-n orice moment scris, dorindu-se a fi tragic, mi s-a părut că a râde pe sub mustață sau în gând nu este ceva ireverențios.

Ca oricărui alt regizor în situația mea, îmi este greu să vorbesc despre spectacol fără să-l povestesc, lăsând plăcerea de a fi surprinși celor din sală. Încercând să mă transpun în rolul unui spectator care vizionează pentru prima dată această piesă, la final, îndreptându-mă către casă și recapitulând, poate că râsul mi-ar deveni rictus și certitudinile s-ar transforma în incertitudini.

Actorii cu care am lucrat au avut răbdarea pe care le-am solicitat-o în timpul lucrului la scenă, curiozitatea necesară de a-mi pune întrebări și generozitatea de a mă ajuta în propriile-mi ezitări sau căutări.

Fiecare din cele patru personaje interpretate își înțelege și își apără propriul rol, fiecare opac și neînțelegător, surd la argumentele celuilalt. Parcă doar printr-un hazard s-ar putea ajunge la o înțelegere, un hazard fericit. Soluția ”deux ex machina” din teatrul antic nu mi se pare nepotrivită.

Bogdan Hușanu (regizor artistic)

ORCHESTRA TITANIC, de Hristo Boicev

ORCHESTRA TITANIC, de HRISTO BOICEV

Traducerea: LIVIA NISTOR

Premiera: 05.10.2019

Stagiunea 2019 – 2020

Distribuția:

LIUBKA – OANA FLOREA

METO – LUCIAN ARHIRE

DOKO – SIMON SALCĂ jr.

LUKO – ALEXANDRU SAVU

HARRY – CRISTIAN TODICĂ

Regia artistică – BOGDAN HUȘANU                         

Scenografia SANDU MAFTEI

Photo credit & copyright – Bârlad Online www.b-o.ro

***

”Ce vise mari au oamenii mari? Dar oamenii simpli, ce vise simple au? Unde începe visul și se termină realitatea? Ce este și ce produce singurătatea? Ce aș face pentru putere? Este viața o muzică? Cine simte tempoul corect? Cine o interpretează mai profund? Un răspuns bun decurge, aproape integral, dintr-o întrebare bine formulată. Cititorul sau spectatorul nu percepe-n totalitate sau unii înțeleg mai mult sensurile la care s-au gândit artiștii? De ce un lucru frumos este urât pentru altcineva și invers?” (Bogdan Hușanu, regizor artistic)

UN CUPLU CIUDAT, de Neil SIMON

UN CUPLU CIUDAT, de NEIL SIMON

Traducerea: ANTOANETA RALIAN

Premiera: 08.02.2020

Stagiunea 2019 – 2020

Distribuția:

OLIVE – RAMONA ANANIE

FLORENCE – DUMITRIANA CREȚU

SYLVIE – PETRONELA ENE

MICKEY – CELLA TODICĂ

RENEẾ – OANA FLOREA

VERA – DIANA HATMANU

JESUS – GEORGE SOBOLEVSCHI

MANOLO – ALEX SAVU

Regie artistică, versiune scenică, ilustrație muzicală, light design – DORIN MIHĂILESCU                         

Costume – IULIANA MAFTEI

Decor SANDU MAFTEI

Foto – DORIN MIHĂILESCU

***

”Cu bucurie şi cu iubire vă dăruim un spectacol bazat pe varianta unuia dintre textele socotite a fi una dintre cele mai bune comedii americane ale secolului al XX-lea (a nu se înțelege şi că este una dintre cele mai spumoase, mai amuzante – orice comedie valoroasă ascunde, în situațiile sale hilare, mari traume umane, regretabile şi nedorite carențe).

Neil Simon ne propune o subtilă şi, în acelaşi timp, acidă analiză (credem noi) a relațiilor umane, a participării individului într-o comuniune (de cuprindere mai mică sau mai mare). Personal, am văzut acest text ca fiind o interesantă îmbinare a farsei tragice de factură ionesciană (mai ales, în ceea ce priveşte incomunicarea şi absurdul comportamental) cu psihanaliza de tip cehovian. Ȋncercând să decodăm intențiile lui Neil Simon, vă invităm ca, la finele celor peste două ore de spectacol, să vă puneți, cu zâmbetul pe buze, fără încrâncenare, măcar câteva întrebări despre cum răspundeți la imperativele a ceea ce noi am recodat scenic ca fiind esențial pentru viața noastră – nevoia de iubire”. (Dorin Mihăilescu, regizorul spectacolului)