Autor: Teodora Spinu

GUPPY, de VASILII SIGARIOV

Stagiunea: 2021 – 2022

Distribuția: Tamara – OANA FLOREA, Pașa – CRISTIAN TODICĂ / BOGDAN MANOLACHE, Leonid – SIMIN SALCĂ JR.

Regia: Bogdan Hușanu

Scenografia: Sandu Maftei

***

În mișcarea cotidiană, pe care o numim viață, printre peisajele pe care le vizităm preumblându-ne repetitiv dintr-o zi în alta prin parcuri sau călătorind printre vitrinele magazinelor, pierduți, cu gândul preocupat să evite motorul ambalat al mașinilor, ni se decupează obsesiv pe retină mișcarea unduitoare a celeilalte jumătăți, ritmul convulsiv renăscut, fără de sfârșit, proaspăt și răcoritor, desenat asemenea cercurilor concentrice ale picăturilor de ploaie.

Dacă revărsarea unor suflete este decorată de o arhitectură croșetată din cuvinte mult prea zemoase pentru gingășia vinovăției originare, muțenia celorlalți îndrăgostiți nu este lipsită de voluptate.

Îmbinarea crenelurilor naturilor umane compatibile sau hazardul întâlnirilor banale? Cenzura visurilor cu ochii larg deschiși, rușinea neadaptării la normele cotidianului sau curiozitatea ciudățeniei, necesară să reveleze amprenta noastră în zbuciumul reprimat al celuilalt?

Cromatica exhaustiv caducă autofagocitează omul, a priori condamnat la dezumanizare. Dezrădăcinarea adjectivului ”molcom” dintr-un vocabular ce se dezbracă până la nuditate este q.e.d.-ul geometric din secolul ultravitezei și al ultrarazelor.

Manipularea răvășitoare a prizei jocului psihologic dintre el și ea este simțită în puls, în heblurile din dicționar, în respirația aritmică și-n insulele îmbujorate ale obrajilor. O dată câștigat jocul, prag important care trebuie trecut, apare monstruozitatea unei alte sintagme la care privim deznădăjduiți, ca un jucător dilematic care nu știe dacă a câștigat la loterie sau lucrează pe brânci acolo.

Zâmbetul anilor dagherotipat provocator și, poate, cu unii neprietenos, se fofilează în clasica sau suprarealista clepsidră concluzionând șopotitor dacă a fost sau nu dragoste. Intrigantul handicap al celui ce simte că nu simte nimic permutându-se din fagure în fagure sau înțelepciunea degustătorului care cade etern plăcut în aceeași clipă faustiană? (Bogdan Hușanu, regizor)

PUȘLAMAUA DE LA ETAJUL 13, de MIRCEA M. IONESCU

Stagiunea: 2021-2022

Premiera: 13 noiembrie, 2012

Distribuția: DUMITRIANA CREȚU

Regia: ȘTEFAN ALEXIU

Scenografia: RĂZVAN BORDOȘ

Grafica video: IRINA MICLĂUȘ

,,Cei mai mulți trecători merg cu capul în pământ… Triști mai sunt copiii de astăzi!…. Din cauza părinților, oare?….” (Mircea M. Ionescu)

Aveți grijă de sufletele copiilor!..Aveți grijă de sufletele celor din jurul vostru și de voi!…Vă rog! (Ștefan Alexiu)

***

PĂDUREA, de N.A. OSTROVSKI

***

Stagiunea: 2021-2022

Distribuția:

Raisa Pavlovna Gurmâjskaia:  CĂTĂLINA RUSU

Axinia Danilova (Axiușa):  DUMITRIANA CREȚU

Ulita:  OANA FLOREA

Ghenadi Nesciastlivţev:  SORIN GHIORGHE

Arkadi Sciastlivţev:  GEORGE SOBOLEVSCHI

Alexei Sergheevici Bulanov: SIMON SALCĂ JR

Vosmibratov: LUCIAN ARHIRE

Piotr:  BOGDAN MANOLACHE

Karp: CRISTIAN TODICĂ

Regia artistică: BOGDAN HUȘANU

Costume: IULIANA MAFTEI

Decor: SANDU MAFTEI

***

Un titlu banal, pentru o piesă extraordinară: Pădurea. Pentru autor, în speță Ostrovski, succesul nu a fost întâmplător. Printre cele peste patruzeci de drame sau comedii scrise de el, mai găsim destule partituri care confirmă originalitatea, puterea și frumusețea artiștilor ruși din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dacă ar fi să-i amintim printre contemporani doar pe Turgheniev sau Dostoievski.

Atipic, acest text este condus de două personaje principale antitetice: actorul de comedie Nesciastlivțev și mătușa lui bogată, moșiereasa Raisa Pavlovna Gurmâjscaia. Bineînțeles că actorul este aproape un cerșetor, dar a ales această meserie din pasiune, renunțând la o carieră militară mai mult sau mai puțin strălucită.

Pretextul principal al conflictului scenic este vânzarea unei bucăți de pădure unui țăran ce se ocupă cu negustoria de lemn. La finalul spectacolului, și nu numai, autorul confirmă explicit dublul sens al pădurii: cel propriu și cel de sălbăticie, adică o civilizație falsă, o spoială de maniere. Într-o formă incipientă, conform epocii, sunt folosite elemente de teatru psihologic: rușinea nobilului scăpătat, transformată în mândrie absurdă, profunzima trăirii artistice, dar și orgoliul ei.

Fără să forțeze nefiresc firul epic, Ostrovski decupează o felie de viață autentică, cu momente comice, tragice sau de senzualitate prin relația de dragoste adevărată între cei doi tineri. Petea și Axiușa, prin naivitatea și umorul involuntar al tânărului Alexei Bulanov, torturat de gândul că va fi zvârlit afară, prin simplitatea servitorului Carp sau cu ajutorul simplei apariții a veșnicului actor de vodeviluri, Sciastlivțev, amorez sau sufleur, după necesitate.

Frivolitatea conflictului este aparentă, iar finalul piesei și întregul ultim act ne surprind prin sinceritatea și duritatea schimbului de replici. Sensibilitatea mutilată a artistului răbufnește, agasat de grosolănia sau lipsa de tact a gazdelor. Ceea ce ar fi trebuit să fie o vizită de curtoazie a nepotului se transformă într-o lecție dureroasă de morală, prin ciocnirea a două lumi – una patriarhal inerțială și cealaltă vie, turmentată, înfometată la propriu și la figurat de adevăr. (Bogdan Hușanu, regizor)