Teodora Spinu – Teatrul VICTOR ION POPA

Distribuția:

LUCIAN ARHIRE

BOGDAN MANOLACHE

VLAD GORANDA

ALEXANDRU MAXIM (debut)

Scenografia: SANDU MAFTEI

Regia, muzica, light design: CRISTIAN GHEORGHE

Regia tehnică: Cătălin Scutaru

Sufleor: Cătălina Nechita

***

”Unul, Altul, Celălalt, trei oameni fără nume, trei oameni care pot fi oricare dintre noi și care se lansează într-o călătorie inițiatică aproape, nemaisuportând să trăiască într-un loc care nu le oferă ceea ce își doresc.

Riscând să se implice într-o afacere ciudată peste hotare (căutarea a ceva ce, de fapt, nu există), ei parcurg etapele călătoriei trecând prin întâmplări periculoase, comice, stranii, dar modelatoare pentru psihicul lor, peripeții care îi determină să ajungă să se cunoască mai bine pe ei înșiși, dar și lumea din jur, descoperindu-și vulnerabilitatea, curajul, puterea de decizie și concentrarea, sensibilitățile și capacitatea de a trece prin aventuri care îi situează la limita dintre viață și moarte. Situațiile sunt comice, acțiunea se derulează cinematografic, spațiile se schimbă rapid, totul controlat de un oarecare Sebastian – omul cu același chip, omniprezent – ființă aflată cumva în zona fantasticului, cel care dă direcțiile de urmat, ca un Master Puppeteer care se joacă cu cei trei după bunul plac. Totul se derulează într-o dinamică amețitoare, cei trei trecând dintr-o locație în alta rapid, rezolvând cu febrilitate probleme care apar în această goană nebună către țelul final – rezolvarea afacerii propusă de un oarecare bussinees man, lucru care le va aduce mult dorita îmbogățire.

Conceptual, spațiul pe care l-am ales pentru desfășurarea acțiunii este o stație de autobuz sau tren, uitată de lume, dărăpănată, aflată într-un abandon fantomatic, stație în care singurele culori sunt alb, negru și nuanțe de gri – nuanțele unui film vechi – unde doar cei trei fac diferența, îmbrăcați fiind în roșu (curaj, vigoare, fire războinică, determinare), galben (sensibilitate extremă, optimism, teamă) și albastru (calm, tristețe, angoasă, nostalgie, analiză). Aici, în această stație-gară, se petrece toată acțiunea, călătoria celor trei fiind, de fapt, una onirică, imaginară, ei adormind la început și trecând prin ”aventura vieții lor” doar la nivel de vis, un vis în care locațiile prin care trec vor fi marcate prin proiecțiile care vor apărea pe peretele acestei alveole a așteptării, un construct inițiatic al Maestrului Păpușar – Sebastian, care îi ghidează pas cu pas prin…visul-călătorie, alcătuind și demontând spații, fiind mereu lângă ei, întruchipând toate personajele cu care cei doi vor interacționa.

Este un spectacol despre noi, despre dorințele noastre, despre cât curaj avem să riscăm, să schimbăm totul și să o luăm, eventual, de la capăt, să ne aruncăm într-o poveste care, poate, nu va aduce neapărat ceva bun, dar care, cu siguranță, ne va arăta cum suntem cu adevărat.

O călătorie plină de umor, în care, prin râs, vorbim despre lucruri serioase; un maraton efervescent despre cum ar fi dacă cineva (poate un Master al vreunui vis) ne-ar oferi posibilitatea unei a doua șanse”.

CRISTIAN GHEORGHE